incurge [At: LM / Pzi: 3 incurge / E: in- + curge] (Înv) 1-2 vti A intra cu violență Si: a invada, a năvăli. 3 vi (D. bani, acte care se înaintează unei instituții) A intra.

încurge vtr [At: TEODORESCU, P. P. 47 / Pzi: încurg / E: în- + curge] (Pop; d. cai) 1-10 A (se) încura (1, 4-7).

incúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. lat. in-cúrrere și acomodat după a curge. V. con-curg). Rar. Fac incursiune, năvălesc.

*încúrg, a -e v. intr. (lat. incurrere. V. curg). Rar. Fac incursiune, năvălesc.

incurge vb. III (reg., înv.) 1. a intra cu impetuozitate, cu violență în ceva; a năvăli, a invada. 2. (despre bani și acte) a intra (la o instituție).