INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – V. inculpa. Cf. fr. inculpé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCULPÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care este acuzată de o infracțiune și este parte într-un proces penal; acuzat; învinuit. /v. a inculpa
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCULPÁT, -Ă s.m. și f. Cel care este acuzat de o infracțiune, de o crimă etc.; acuzat. [Cf. fr. inculpé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCULPÁT, -Ă s. m. f. cel acuzat de o infracțiune, de o crimă etc. (< fr. inculpé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCULPÁT s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ul are cuvântul!)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inculpát s. m., pl. inculpáți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inculpát, -ă adj. și s. (fr. inculpé. Lat. inculpatus însemnează „neacuzat, ireproșabil”). Persoană dată în judecată p. un delict. V. acuzat, pîrît, intimat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INCULPÁ incúlp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCULPÁ vb. v. acuza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăți
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inculpá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlpă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inculpátă s. f., pl. inculpáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incúlp, a -á v. tr. (fr. inculper, d. lat. in, în, și culpare, a mustra, a blama, d. culpa, culpă. V. dis-culp). Acuz, învinovățesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink