INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. (Livr.) A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INCULCÁ incúlc rar (idei, concepții, principii etc.) A fixa în memoria cuiva prin repetare permanentă. /<fr. inculquer, lat. inculcare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCULCÁ vb. I. tr. (Liv.) A întipări în mintea cuiva, prin repetiție, o idee, o normă de purtare etc. [P.i. incúlc. / < fr. inculquer, lat. inculcare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCULCÁ vb. tr. a întipări în mintea cuiva, prin repetiție, un principiu, o idee etc. (< fr. inculquer, lat. inculcare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inculcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlcă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incúlc, a -á v. tr. (lat. in-culcare, a inculca, d. in, în, și calcare, a călca). Întipăresc ceva în mintea cuĭva repetîndu-ĭ des: a inculca patriotizmu [!] în mintea copiluluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink