O definiție pentru incujbătură
Arhaisme și regionalisme
incujbătură s.f. (înv. și reg.) încovoietură, îndoitură.
Intrare: incujbătură
incujbătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||