2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCRÂNCENARE, încrâncenări, s. f. Acțiunea de a se încrâncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleștare sângeroasă. – V. încrâncena.
ÎNCRÂNCENARE, încrâncenări, s. f. Acțiunea de a se încrâncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleștare sângeroasă. – V. încrâncena.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încrâncenare sf [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 85 / Pl: ~nări / E: încrâncena] 1 Cutremurare de oroare. 2 Îngrozire. 3 Încremenire de spaimă. 4 Înfiorare. 5 Nemulțumire. 6 Încăpățânare. 7 Fermitate în a-și susține punctul de vedere. 8 Înverșunare în atingerea scopurilor propuse. 9-10 (Participare la o) încăierare sângeroasă. 11 Cruzime. 12 Neîndurare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRÂNCENA, încrâncenez, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncen. Var.: (reg.) încrâncina vb. I] – În + crâncen. corectat(ă)
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRÂNCINA vb. I v. încrâncena.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRÂNCINA vb. I v. încrâncena.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încrăciuna v vz încrâncena
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încrâncena vr [At: LET. III2, 357 / V: (înv) ~răciuna, (cscj) ~ni, (reg) ~cina, ~ciuna, ~crincina / Pzi: încrâncen, ~nez / E: în- + crâncen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se îngrozi. 3 A încremeni de spaimă. 4 A se înfiora. 5 (Îe) A i se ~ cuiva carnea A-i fi frică. 6 A se încăpățâna. 7 A-și susține foarte ferm punctul de vedere. 8 A se înverșuna pentru a obține ceea ce și-a propus. 9 A lua parte la o luptă sângeroasă. 10-11 A se dovedi (crud și) neîndurător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încrânceni v vz încrâncena
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încrâncina v vz încrâncena
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încrânciuna v vz încrâncena
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încrincina v vz încrâncena
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încrincini v vz încrâncena
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încrincinire v vz încrâncenare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRÂNCENA, încrâncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncenez. Var.: (reg.) încrâncina, vb. I] – În + crâncen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CRÎNCENA vb. I v. încrîncena.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRÎNCENA, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncena (C. PETRESCU, Î. II 8), încrîncina (CREANGĂ, P. 77) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCRÎNCENARE, încrîncenări, s. f. Acțiunea de a (se) încrîncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleștare sîngeroasă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCRÎNCINA vb. I v. încrîncena.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNCRÂNCENA mă ~ez intranz. 1) (despre corp și despre părți ale lui) A se contracta în mod involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încreți; a se înfiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crâncen; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se îndârji. [Și încrâncen] /în + crâncen
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNCRÂNCENA ~ez tranz. A face să se încrânceneze. [Și încrâncen] /în + crâncen
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încrîncenéz v. tr. (d. crîncen saŭ vsl. krončinĭati sen, a se înverșuna). Umplu de oroare, înfior. V. refl. Mă înfior (uzitat la pers. III): mulțĭ oamenĭ stăteaŭ încrîncinațĭ (Mold.) de mugetu vitelor (Șez. 30, 196). – Vechĭ și -nesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încrâncenare s. f., g.-d. art. încrâncenării; pl. încrâncenări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încrâncenare s. f., g.-d. art. încrâncenării; pl. încrâncenări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încrâncenare s. f., g.-d. art. încrâncenării; pl. încrâncenări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încrâncena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încrâncenez, 3 se încrâncenează; conj. prez. 1 sg. să mă încrâncenez, 3 să se încrânceneze; imper. 2 sg. afirm. încrâncenează-te; ger. încrâncenându-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!încrâncena (a se ~) vb., ind. prez. 3 se încrâncenează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încrâncena vb., ind. prez. 1 sg. încrâncen/încrâncenez, 3 sg. și pl. încrâncenă/încrâncenează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încrâncen.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCRÂNCENARE s. groază, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărâre, (înv. și reg.) scârbă, (reg.) înfricare, pălitură,(înv.) spăimântare, spăimântătură, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribilă.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCRÂNCENA vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimânta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCRÂNCENA vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCRÎNCENARE s. groază, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimîntare, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribilă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se înfiora.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încrâncenare, încrâncenărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se încrâncena. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înfiorare
- 1.1. Încăierare, încleștare sângeroasă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încleștare încăierare
-
etimologie:
- încrâncena DEX '98 DEX '09
încrâncena, încrâncenezverb
- 1. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. DLRLC
- Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. DLRLC
-
etimologie:
- În + crâncen DEX '98 DEX '09