2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRÂNCENARE, încrâncenări, s. f. Acțiunea de a se încrâncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleștare sângeroasă. – V. încrâncena.

ÎNCRÂNCENARE, încrâncenări, s. f. Acțiunea de a se încrâncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleștare sângeroasă. – V. încrâncena.

încrâncenare sf [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 85 / Pl: ~nări / E: încrâncena] 1 Cutremurare de oroare. 2 Îngrozire. 3 Încremenire de spaimă. 4 Înfiorare. 5 Nemulțumire. 6 Încăpățânare. 7 Fermitate în a-și susține punctul de vedere. 8 Înverșunare în atingerea scopurilor propuse. 9-10 (Participare la o) încăierare sângeroasă. 11 Cruzime. 12 Neîndurare.

ÎNCRÂNCENA, încrâncenez, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncen. Var.: (reg.) încrâncina vb. I] – În + crâncen. corectat(ă)

ÎNCRÂNCINA vb. I v. încrâncena.

ÎNCRÂNCINA vb. I v. încrâncena.

încrăciuna v vz încrâncena

încrâncena vr [At: LET. III2, 357 / V: (înv) ~răciuna, (cscj) ~ni, (reg) ~cina, ~ciuna, ~crincina / Pzi: încrâncen, ~nez / E: în- + crâncen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se îngrozi. 3 A încremeni de spaimă. 4 A se înfiora. 5 (Îe) A i se ~ cuiva carnea A-i fi frică. 6 A se încăpățâna. 7 A-și susține foarte ferm punctul de vedere. 8 A se înverșuna pentru a obține ceea ce și-a propus. 9 A lua parte la o luptă sângeroasă. 10-11 A se dovedi (crud și) neîndurător.

încrânceni v vz încrâncena

încrâncina v vz încrâncena

încrânciuna v vz încrâncena

încrincinire v vz încrâncenare

ÎNCRÂNCENA, încrâncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncenez. Var.: (reg.) încrâncina, vb. I] – În + crâncen.

ÎNCRÎNCENA, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncena (C. PETRESCU, Î. II 8), încrîncina (CREANGĂ, P. 77) vb. I.

ÎNCRÎNCENARE, încrîncenări, s. f. Acțiunea de a (se) încrîncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleștare sîngeroasă.

A SE ÎNCRÂNCENA mă ~ez intranz. 1) (despre corp și despre părți ale lui) A se contracta în mod involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încreți; a se înfiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crâncen; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se îndârji. [Și încrâncen] /în + crâncen

A ÎNCRÂNCENA ~ez tranz. A face să se încrânceneze. [Și încrâncen] /în + crâncen

încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].

încrîncenéz v. tr. (d. crîncen saŭ vsl. krončinĭati sen, a se înverșuna). Umplu de oroare, înfior. V. refl. Mă înfior (uzitat la pers. III): mulțĭ oamenĭ stăteaŭ încrîncinațĭ (Mold.) de mugetu vitelor (Șez. 30, 196). – Vechĭ și -nesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încrâncenare s. f., g.-d. art. încrâncenării; pl. încrâncenări

încrâncenare s. f., g.-d. art. încrâncenării; pl. încrâncenări

încrâncenare s. f., g.-d. art. încrâncenării; pl. încrâncenări

încrâncena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încrâncenez, 3 se încrâncenea; conj. prez. 1 sg. să mă încrâncenez, 3 să se încrânceneze; imper. 2 sg. afirm. încrâncenează-te; ger. încrâncenându-mă

!încrâncena (a se ~) vb., ind. prez. 3 se încrâncenea

încrâncena vb., ind. prez. 1 sg. încrâncen/încrâncenez, 3 sg. și pl. încrâncenă/încrâncenea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCRÂNCENARE s. groază, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărâre, (înv. și reg.) scârbă, (reg.) înfricare, pălitură,(înv.) spăimântare, spăimântătură, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribilă.)

ÎNCRÂNCENA vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimânta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

ÎNCRÂNCENA vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

ÎNCRÎNCENARE s. groază, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimîntare, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribilă.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se înfiora.

Intrare: încrâncenare
încrâncenare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrâncenare
  • ‑ncrâncenare
  • încrâncenarea
  • ‑ncrâncenarea
plural
  • încrâncenări
  • ‑ncrâncenări
  • încrâncenările
  • ‑ncrâncenările
genitiv-dativ singular
  • încrâncenări
  • ‑ncrâncenări
  • încrâncenării
  • ‑ncrâncenării
plural
  • încrâncenări
  • ‑ncrâncenări
  • încrâncenărilor
  • ‑ncrâncenărilor
vocativ singular
plural
încrincinire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încrâncena
încrâncena1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenare
  • ‑ncrâncenare
  • încrâncenat
  • ‑ncrâncenat
  • încrâncenatu‑
  • ‑ncrâncenatu‑
  • încrâncenând
  • ‑ncrâncenând
  • încrâncenându‑
  • ‑ncrâncenându‑
singular plural
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncenez
  • ‑ncrâncenez
(să)
  • încrâncenez
  • ‑ncrâncenez
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (tu)
  • încrâncenezi
  • ‑ncrâncenezi
(să)
  • încrâncenezi
  • ‑ncrâncenezi
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenași
  • ‑ncrâncenași
  • încrâncenaseși
  • ‑ncrâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
(să)
  • încrânceneze
  • ‑ncrânceneze
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenase
  • ‑ncrâncenase
plural I (noi)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
(să)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenarăm
  • ‑ncrâncenarăm
  • încrâncenaserăm
  • ‑ncrâncenaserăm
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (voi)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
(să)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenarăți
  • ‑ncrâncenarăți
  • încrâncenaserăți
  • ‑ncrâncenaserăți
  • încrâncenaseți
  • ‑ncrâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
(să)
  • încrânceneze
  • ‑ncrânceneze
  • încrâncenau
  • ‑ncrâncenau
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenaseră
  • ‑ncrâncenaseră
încrâncena2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenare
  • ‑ncrâncenare
  • încrâncenat
  • ‑ncrâncenat
  • încrâncenatu‑
  • ‑ncrâncenatu‑
  • încrâncenând
  • ‑ncrâncenând
  • încrâncenându‑
  • ‑ncrâncenându‑
singular plural
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncen
  • ‑ncrâncen
(să)
  • încrâncen
  • ‑ncrâncen
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (tu)
  • încrânceni
  • ‑ncrânceni
(să)
  • încrânceni
  • ‑ncrânceni
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenași
  • ‑ncrâncenași
  • încrâncenaseși
  • ‑ncrâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
(să)
  • încrâncene
  • ‑ncrâncene
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenase
  • ‑ncrâncenase
plural I (noi)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
(să)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenarăm
  • ‑ncrâncenarăm
  • încrâncenaserăm
  • ‑ncrâncenaserăm
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (voi)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
(să)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenarăți
  • ‑ncrâncenarăți
  • încrâncenaserăți
  • ‑ncrâncenaserăți
  • încrâncenaseți
  • ‑ncrâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
(să)
  • încrâncene
  • ‑ncrâncene
  • încrâncenau
  • ‑ncrâncenau
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenaseră
  • ‑ncrâncenaseră
încrincina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încrânciuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încrânceni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încrăciuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încrincini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încrâncina1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinare
  • ‑ncrâncinare
  • încrâncinat
  • ‑ncrâncinat
  • încrâncinatu‑
  • ‑ncrâncinatu‑
  • încrâncinând
  • ‑ncrâncinând
  • încrâncinându‑
  • ‑ncrâncinându‑
singular plural
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncinez
  • ‑ncrâncinez
(să)
  • încrâncinez
  • ‑ncrâncinez
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (tu)
  • încrâncinezi
  • ‑ncrâncinezi
(să)
  • încrâncinezi
  • ‑ncrâncinezi
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinași
  • ‑ncrâncinași
  • încrâncinaseși
  • ‑ncrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
(să)
  • încrâncineze
  • ‑ncrâncineze
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinase
  • ‑ncrâncinase
plural I (noi)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
(să)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinarăm
  • ‑ncrâncinarăm
  • încrâncinaserăm
  • ‑ncrâncinaserăm
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (voi)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
(să)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinarăți
  • ‑ncrâncinarăți
  • încrâncinaserăți
  • ‑ncrâncinaserăți
  • încrâncinaseți
  • ‑ncrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
(să)
  • încrâncineze
  • ‑ncrâncineze
  • încrâncinau
  • ‑ncrâncinau
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinaseră
  • ‑ncrâncinaseră
încrâncina2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinare
  • ‑ncrâncinare
  • încrâncinat
  • ‑ncrâncinat
  • încrâncinatu‑
  • ‑ncrâncinatu‑
  • încrâncinând
  • ‑ncrâncinând
  • încrâncinându‑
  • ‑ncrâncinându‑
singular plural
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncin
  • ‑ncrâncin
(să)
  • încrâncin
  • ‑ncrâncin
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (tu)
  • încrâncini
  • ‑ncrâncini
(să)
  • încrâncini
  • ‑ncrâncini
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinași
  • ‑ncrâncinași
  • încrâncinaseși
  • ‑ncrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
(să)
  • încrâncine
  • ‑ncrâncine
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinase
  • ‑ncrâncinase
plural I (noi)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
(să)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinarăm
  • ‑ncrâncinarăm
  • încrâncinaserăm
  • ‑ncrâncinaserăm
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (voi)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
(să)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinarăți
  • ‑ncrâncinarăți
  • încrâncinaserăți
  • ‑ncrâncinaserăți
  • încrâncinaseți
  • ‑ncrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
(să)
  • încrâncine
  • ‑ncrâncine
  • încrâncinau
  • ‑ncrâncinau
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinaseră
  • ‑ncrâncinaseră
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâncena
  • crâncenare
  • crâncenat
  • crâncenatu‑
  • crâncenând
  • crâncenându‑
singular plural
  • crâncenea
  • crâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâncenez
(să)
  • crâncenez
  • crâncenam
  • crâncenai
  • crâncenasem
a II-a (tu)
  • crâncenezi
(să)
  • crâncenezi
  • crâncenai
  • crâncenași
  • crâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncena
  • crâncenă
  • crâncenase
plural I (noi)
  • crâncenăm
(să)
  • crâncenăm
  • crâncenam
  • crâncenarăm
  • crâncenaserăm
  • crâncenasem
a II-a (voi)
  • crâncenați
(să)
  • crâncenați
  • crâncenați
  • crâncenarăți
  • crâncenaserăți
  • crâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncenau
  • crâncena
  • crâncenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încrâncenare, încrâncenărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi încrâncena DEX '98 DEX '09

încrâncena, încrâncenezverb

  • 1. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. DLRLC
etimologie:
  • În + crâncen DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.