2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

INCOT s. n. v. încot.

INCOT s. n. v. încot.

incot sn vz încot

INCOT (pl. -te) sn. Mold. Sburdălnicie, sbeguire: nici noaptea să nu mă pot odihni de ~ele voastre? (CRG.) [comp. INC].

incot n. Mold. sbeguire: nici noaptea nu mă pot odihni de incotele voastre CR. [V. inc].

íncot și încot n., pl. e (vsl. enkotŭ [Bărb. Ind. 251]. V. inc, hinc, hihot). Nord. Hihot.

ÎNCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: incot s. n.] – Et. nec.

ÎNCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: incot s. n.] – Et. nec.

încot sn [At: CREANGĂ, A. 40 / V: in~ / Pl: ~e / E: inc + -ot] (Îvr) Chicot.

ÎNCOT, încote, s. n. Chicot. Nici noaptea să nu mă pot odihni de încotele voastre? CREANGĂ, A. 40.

Ortografice DOOM

!incot (reg.) s. n., pl. incote

incot v. încot

incot s. n., pl. incote

încot/incot (reg.) s. n., pl. încote/incote

încot/incot s. n., pl. încote/incote

Sinonime

ÎNCOT s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit.

încot s. v. CHICOT. CHICOTEALĂ. CHICOTIRE. CHICOTIT.

Intrare: incot
incot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încot
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încot
  • ‑ncot
  • încotul
  • încotu‑
  • ‑ncotul
  • ‑ncotu‑
plural
  • încote
  • ‑ncote
  • încotele
  • ‑ncotele
genitiv-dativ singular
  • încot
  • ‑ncot
  • încotului
  • ‑ncotului
plural
  • încote
  • ‑ncote
  • încotelor
  • ‑ncotelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incot
  • incotul
  • incotu‑
plural
  • incote
  • incotele
genitiv-dativ singular
  • incot
  • incotului
plural
  • incote
  • incotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încot, încotesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.