INCORUPTÍBIL, -Ă, incoruptibili, -e, adj. Care nu poate fi corupt; integru, onest, cinstit. – Din fr. incorruptible, lat. incorruptibilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCORUPTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi corupt; corect și de bună-credință. /<fr. incorruptible, lat. incorruptibilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCORUPTÍBIL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu poate fi corupt; integru, cinstit, onest. [Cf. fr. incorruptible, lat. incorruptibilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCORUPTÍBIL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care nu poate fi corupt; integru, cinstit, onest. (< fr. incorruptible, lat. incorruptibilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCORUPTÍBIL adj. v. cinstit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Incoruptibil ≠ coruptibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incoruptíbil adj. m. coruptibil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incoruptíbil, -ă adj. (lat. in-corruptibilis). Care nu poate fi corupt (stricat, mituit): judecător incoruptibil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink