11 definiții pentru incontinență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCONTINENȚĂ s. f. Lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale. ♦ Neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuție. – Din fr. incontinence, lat. incontinentia.

INCONTINENȚĂ s. f. Lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale. ♦ Neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuție. – Din fr. incontinence, lat. incontinentia.

incontinență sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~țe / E: fr incontinence] 1-3 Eliminare involuntară din corp de (fecale,) (urină sau) lapte. 4 (Pan) Neputință de a-și înfrîna unele dorințe sau acțiuni. 5 (Pan; fam) Logoree.

INCONTINENȚĂ s. f. Neputința de a opri sau de a reține urina; p. ext. lipsă de stăpînire a unei pofte, a unei dorințe. O sete de moarte și o adevărată incontinență a stomacului. CAMIL PETRESCU, U. N. 343.

INCONTINENȚĂ s.f. Eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrînare a unei dorințe. [Cf. fr. incontinence, lat. incontinentia].

INCONTINENȚĂ s. f. eliminare involuntară de fecale, urină, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrânare a unei dorințe sau acțiuni. ◊ (fig., fam.) logoree, limbuție. (< fr. incontinence, lat. incontinentia)

INCONTINENȚĂ f. 1) med. Stare patologică constând în neputința reținerii urinei sau a materialelor fecale. 2) fig. Lipsă de stăpânire a unor dorințe sau pasiuni. ◊ ~ verbală vorbă multă și inutilă; limbuție. [G.-D. incontinenței] /<fr. incontinence, lat. incontinentia

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incontinență s. f., g.-d. art. incontinenței

incontinență s. f., g.-d. art. incontinenței

incontinență s. f., g.-d. art. incontinenței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCONTINENȚĂ URINA s. (MED.) enurezis.

INCONTINENȚĂ URINA s. (MED.) enurezis.

Intrare: incontinență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incontinență
  • incontinența
plural
genitiv-dativ singular
  • incontinențe
  • incontinenței
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incontinențăsubstantiv feminin

  • 1. Lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote O sete de moarte și o adevărată incontinență a stomacului. CAMIL PETRESCU, U. N. 343. DLRLC
    • 1.2. figurat familiar Limbuție, logoree. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.