INCONSTÁNT, -Ă, inconstanți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este constant; schimbător, nestatornic, instabil, ușuratic. – Din fr. inconstant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSTÁNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este constant; lipsit de consecvență (în păreri, atitudini); nestatornic; schimbător; inconsecvent; neconsecvent. [Sil. -con-stant] /<fr. inconstant, lat. inconstans, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSTÁNT, -Ă adj. Care nu este constant; nestatornic. [< fr. inconstant, lat. inconstans].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSTÁNT, -Ă adj. care nu este constant; nestatornic, inegal. (< fr. inconstant, lat. inconstans)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSTÁNT adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. schimbător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inconstant ≠ constant, nelabil, neschimbător, stabil, statornic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inconstánt adj. m., pl. inconstánți; f. sg. inconstántă, pl. inconstánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inconstánt, -ă adj. (lat. in-cónstans, -ántis). Nestatornic, care nu e constant. Adv. Fără constanță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink