INCONSTÁNȚĂ, inconstanțe, s. f. Lipsă de constanță; nestatornicie. – Din fr. inconstance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSTÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter inconstant; lipsă de constanță. 2) Atitudine inconstantă; inconsecvență. [G.-D. inconstanței; Sil. -con-stan-] /<fr. inconstance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSTÁNȚĂ s.f. Lipsă de constanță; nestatornicie. [Cf. fr. inconstance, lat. inconstantia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSTÁNȚĂ s. f. lipsă de constanță; nestatornicie. (< fr. inconstance, lat. inconstantia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSTÁNȚĂ s. v. inconsecvență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inconstánță s. f., g.-d. art. inconstánței; pl. inconstánțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inconstánță f., pl. e (lat. in-constantia). Nestatornicie, lipsă de constanță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink