INCONSECVÉNT, -Ă, inconsecvenți, -te, adj. Lipsit de consecvență, care își schimbă ideile, concepțiile etc.; schimbător, instabil, inconstant, nestatornic, neconsecvent. – Din fr. inconséquent, lat. inconsequens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSECVÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este consecvent; lipsit de consecvență (în păreri, atitudini etc.); neconsecvent; nestatornic; schimbător; instabil; nestabil; inconstant. /<lat. inconsequens, ~ntis, fr. inconséquent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSECVÉNT, -Ă adj. Care nu este consecvent; schimbător. [< lat. inconsequens, cf. fr. inconséquent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSECVÉNT, -Ă adj. care nu este consecvent; schimbător, inconstant. (< fr. inconséquent, lat. inconsequens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSECVÉNT adj. capricios, flușturatic, fluturatic, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, nehotărât, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil, versatil, (fam.) cameleonic. (Un om foarte ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inconsecvent ≠ consecvent
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inconsecvént adj. m. consecvent
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSECVÉNȚ/Ă ~e f. 1) Caracter inconsecvent; lipsă de consecvență. 2) Atitudine inconsecventă; inconstanță. /<lat. consequentia, fr. inconséquence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inconsecŭént, -ă adj. (lat. in-cónsequens, -éntis). Care lucrează fără consecŭență, care se contrazice în purtare: om inconsecŭent. Făcut fără consecŭență: purtare inconsecŭentă. Adv. Fără consecŭență. – Fals -cvent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink