INCONSECVÉNȚĂ, inconsecvențe, s. f. Lipsă de consecvență în idei sau în acțiuni; neconsecvență, instabilitate, inconstanță. – Din fr. inconséquence, lat. inconsequentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSECVÉNȚĂ s.f. Lipsă de consecvență în idei, în acțiuni. [< lat. inconsequentia, cf. fr. inconséquence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSECVÉNȚĂ s. f. lipsă de consecvență. (< fr. inconséquence, lat. inconsequentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONSECVÉNȚĂ s. inconstanță, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, versatilitate, (fam.) cameleonism, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inconsecvență ≠ consecvență
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inconsecvénță s. f., pl. inconsecvénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inconsecŭénță f., pl. e (lat. in-consequentia). Lipsă de consecŭență. Fapt inconsecŭent. – Fals -cvență.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink