INCONGRUÉNT, -Ă, incongruenți, -te, adj. Care nu este congruent, care nu se potrivește, care nu este în concordanță cu ceva; nepotrivit, neconcordant. [Pr.: -gru-ent] – Din lat. incongruens, -ntis, it. incongruente.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONGRUÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este congruent; în neconcordanță; nepotrivit. [Sil. -con-gru-ent] /<lat. incongruens, ~ntis, it. incongruento
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONGRUÉNT, -Ă adj. (Liv.) Nepotrivit, neconcordant. [Pron. -gru-ent. / < lat. incongruens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONGRUÉNT, -Ă adj. nepotrivit, neconcordant. (< fr. incongruent, it. incongruente, lat. incongruens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

incongruént adj. m. congruent
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incongruént, -ă adj. (lat. in-cóngruens, -éntis). Nepotrivit, care nu e congruent: termin incongruent. Necuviincĭos: răspuns incongruent. Adv. În mod incongruent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink