INCONGRUÉNȚĂ, incongruențe, s. f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONGRUÉNȚĂ ~e f. Lipsă de congruență; nepotrivire; neconcordanță. [Sil. -con-gru-en-] /<lat. inconguruentia, it. incongruenza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONGRUÉNȚĂ s.f. (Liv.) Nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pron. -gru-en-. / < lat. incongruentia, cf. fr. incongruité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONGRUÉNȚĂ s. f. faptul de a fi incongruent; neconcordanță, dezacord. (< fr. incongruence, it. incongruenza, lat. incongruentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONGRUÉNȚĂ s. v. contradicție, contrazicere, nepotrivire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incongruénță s. f., pl. incongruénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incongruénță f., pl. e (lat. in-congruentia, necuviință). Nepotrivire: incongruența terminilor [!] întrebuințațĭ. Necuviință: incongruența cuvintelor. Vorbă incongruentă. – Și incongruitáte (lat. incongruitas, -átis).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink