INCONFUNDÁBIL, -Ă, inconfundabili, -e, adj. Care este bine individualizat, care nu poate fi confundat, de neconfundat. – In¹-+confundabil.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONFUNDÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi confundat; de neconfundat; neconfundabil. /in- + confundabil
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONFUNDÁBIL, -Ă adj. bine individualizat, care nu poate fi confundat; original, unic. (< in¹- + confundabil)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCONFUNDÁBIL adj. v. unic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inconfundábil adj. m., pl. inconfundábili; f. sg. inconfundábilă, pl. inconfundábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink