INCOMUTÁBIL, -Ă, incomutabili, -e, adj. (Mat.) Care nu poate fi comutat. – Din fr. incommutable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMUTÁBIL, -Ă adj. (Jur.; despre pedepse) Care nu poate fi comutat. [Cf. fr. incommutable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMUTÁBIL, -Ă adj. (despre pedepse) care nu poate fi comutat. (< fr. incommutable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Incomutabil ≠ comutabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incomutábil adj. m. comutabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incomutábil, -ă adj. (lat. in-commutabilis. V. imutabil). Care nu se poate comuta: pedeapsă incomutabilă. Jur. Care nu poate trece la alt proprietar, inalienabil: proprietate incomutabilă. Care nu poate fi deposedat legitim.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink