INCOMUNICÁBIL, -Ă, incomunicabili, -e, adj. 1. Care nu trebuie sau nu poate fi comunicat; intransmisibil. 2. (Rar) Inexprimabil. – Din fr. incommunicable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMUNICÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi comunicat. [Cf. fr. incommunicable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMUNICÁBIL, -Ă I. adj. 1. care nu poate fi comunicat, exprimat. 2. inexprimabil. II. s. n. ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte. (< fr. incommunicable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOMUNICÁBIL adj. v. inexprimabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incomunicábil adj. m., pl. incomunicábili; f. sg. incomunicábilă, pl. incomunicábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incomunicábil, -ă adj. (lat. in-communicabilis). Care nu se poate comunica, care nu se poate da altuĭa: virtutea e incomunicabilă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink