incomensurabilitate sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~tăți / E: fr incommensurabilité] 1 Însușire a unui corp de a fi incomensurabil (1) din cauza dimensiunilor prea mari. 2 Imposibilitate de evaluare din cauza valorilor prea mari. 3 Caracteristică a unor mărimi de a fi incomensurabile (3). corectat(ă)

INCOMENSURABILITATE s.f. Caracterul a ceea ce este incomensurabil. [Cf. fr. incommensurabilité].

INCOMENSURABILITATE s. f. 1. însușirea a ceea ce este incomensurabil. ◊ imposibilitatea de evaluare din cauza valorii prea mari. 2. (mat.) caracteristică a unor mărimi de a fi incomensurabile (2). (< fr. incommensurable)

*incomensurabilitáte f. (d. incomensurabil). Calitatea de a fi incomensurabil.

incomensurabilitate s. f., g.-d. art. incomensurabilității

incomensurabilitate s. f., g.-d. art. incomensurabilității

incomensurabilitate s. f., g.-d. art. incomensurabilității

INCOMENSURABILITÁTE (< fr.) s. f. Termen folosit în 1962 de epistemologul Thomas S. Kuhn în lucrarea sa „Structura revoluțiilor științifice”, unde afirmă că există teorii ce nu pot fi comparate între ele, fiind socotite incomensurabile, deoarece, în urma unei revoluții științifice, conceptele folosite în noul set de teorii (noua paradigmă) sunt intraductibile în termenii conceptelor utilizate în vechiul set de teorii.