INCÓGNITO adv. (În legătură cu o personalitate aflată în călătorie) Fără să fie cunoscut; în ascuns; cu nume fals. – Din fr., it. incognito.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCÓGNITO adv. Făcând tot posibilul de a nu fi recunoscut; fără a fi recunoscut; sub nume fals. /<fr., it. incognito
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCÓGNITO adj. invar., adv. (Rar; de obicei despre personalități importante aflate în cursul unei călătorii) Fără a se arăta cine este; cu nume fals. [Pron. -cog-ni-. / < it., fr. incognito].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCÓGNITO adj. inv., adv. (despre personalități importante în călătorie) fără a se arăta cine este; cu nume fals. (< fr., it. incognito)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCÓGNITO adv. 1. (înv.) tiptil. (Călătorea ~.) 2. pe neașteptate. (A venit ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incógnito adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incógnito adv. (it. incógnito, d. mlat. incógnito, d. lat. in-cógnitus, necunoscut. V. cunosc). Pe neștiute, fără să te știe cineva: suveraniĭ călătoresc des incognito. V. tiptil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink