INCOERÉNȚĂ, incoerențe, s. f. Lipsă de legătură logică (în gândire sau acțiune). [Pr.: -co-e-. – Var.: incoherénță s. f.] – Din fr. incohérence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOERÉNȚĂ ~e f. Caracter incoerent; lipsă de coerență. /<fr. incohérence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. incoherență (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

INCOERÉNȚĂ s.f. Lipsă de coerență, de legătură logică (în gândire, în acțiune). [Pron. -co-e-, var. incoherență s.f. / cf. fr. incohérence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOERÉNȚĂ s. f. faptul de a fi incoerent. (< fr. incohérence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCOERÉNȚĂ s. (livr.) ilogism.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. incoherență (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

Incoerență ≠ coerență
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. incoherență (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

incoerénță s. f. coerență
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. incoherență (după definițiile din DEX și DN) - LauraGellner

*incoerénță f., pl. e (d. coerență; fr. incohérence). Starea lucrurilor incoerente. Fig. Incoerența ideilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink