INCLEMÉNT, -Ă, inclemenți, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCLEMÉNT, -Ă adj. (Liv.) Neiertător, neîndurat, nemilos; aspru. [Cf. fr. inclément].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCLEMÉNT, -Ă adj. neiertător, nemilos; aspru. (< fr. inclément)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inclemént adj. m., pl. incleménți; f. sg. incleméntă, pl. incleménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inclemént, -ă adj. (lat. in-clémens, -éntis). Care nu e clement, neîndurat. Adv. Fără clemență.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink