INCITÁBIL, -Ă, incitabili, -e, adj. Care poate fi incitat. – Din fr. incitable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi incitat. /<fr. incitable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITÁBIL, -Ă adj. Care poate fi incitat. [Cf. fr. incitable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITÁBIL, -Ă adj. care poate fi incitat. (< fr. incitable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

incitábil adj. m., pl. incitábili; f. sg. incitábilă, pl. incitábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink