INCITÁȚIE, incitații, s. f. (Livr.) Incitare. – Din fr. incitation, lat. incitatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. incitațiune (după definiția din DN) - LauraGellner

INCITÁȚIE s.f. Incitare; instigare. [Gen. -iei, var. incitațiune s.f. / cf. fr. incitation, lat. incitatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITÁȚIE s. f. incitare. (< fr. incitation, lat. incitatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCITÁȚIE s. v. ațâțare, incitare, instigare, instigație, întărâtare, provocare, stârnire, tulburare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. incitațiune (după definiția din DN) - LauraGellner

incitáție s. f. (sil. -ți-e), art. incitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. incitáției; pl. incitáții, art. incitáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. incitațiune (după definiția din DN) - LauraGellner

*incitațiúne f. (lat. incitátio, -ónis). Acțiunea de a incita, instigațiune. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink