INCIDENTÁL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine întâmplător; accidental. – Din fr. incidentel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INCIDENTÁL¹ adv. Pe neașteptate; în mod neprevăzut; accidental; întâmplător; inopinat. /<fr. incidentel, it. incidentale
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCIDENTÁL² ~ă (~i, ~e) Care are caracter de incident; neprevăzut; întâmplător; accidental. /<fr. incidentel, it. incidentale
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INCIDENTÁL, -Ă adj. (adesea adv.) Întâmplător, accidental. [Cf. fr. incidentel, it. incidentale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INCIDENTÁL, -Ă adj. (și adv.) întâmplător, accidental. (< it. incidentale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. v. neprevăzut.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

incidentál adj. m., pl. incidentáli; f. sg. incidentálă, pl. incidentále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*incidentál, -ă adj. (d. incident. V. accidental). Produs pin [!] incident: cerere incidentală. Pin incident: dacă s´ar face incidental vre-o obĭecțiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink