2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCHIRIERE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria și rezultatul ei; locație. ◊ Contract de închiriere = contract în temeiul căruia o persoană plătește proprietarului o anumită sumă de bani pentru folosirea temporară a unui obiect, a unui imobil etc. [Pr.: -ri-e-] – V. închiria.
închiriere sf [At: CARAGEA, L. 22/7 / Pl: ~ri / E: închiria] 1-2 (Dare sau) luare în folosință temporară a unui bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii Si: închiriat1 (1-2). 3-4 (Înv) (Dare sau) luare în arendă a unui teren sau a unei bucăți de pământ Si: închiriat1 (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCHIRIERE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria și rezultatul ei; locație. [Pr.: -ri-e-] – V. închiria.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCHIRIERE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria. Împăratul văzînd cerbul... întrebă pe feciorul bucătăresei dacă-i este de vînzare... – Nu-mi este de vinzare, ci de închiriere. ISPIRESCU, L. 116. – Pronunțat: -ri-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
închiriére f. Acțiunea de a închiria: contract de închiriere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCHIRIA, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCHIRIA, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
închiria vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: în + chirie] 1-2 (A da sau) a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil în schimbul unei chirii. 3-4 (Înv; imp) (A da sau) a lua un teren în arendă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCHIRIA, închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua (un bun mobil sau imobil) în folosință temporară, în schimbul unei chirii. Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272. Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. – Pronunțat: -ri-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNCHIRIA ~ez tranz. (mijloace de transport, imobile, obiecte etc.) 1) A lua în chirie. 2) A da în chirie. /în + chirie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
închirià v. a da sau a lua cu chirie o casă, o trăsură, etc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
închiriéz v. tr. Daŭ cu chirie: a închiria cuĭva o casă. Iaŭ cu chirie: a închiria de la cineva o casă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
închiriere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. închirierii; pl. închirieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
închiriere (-ri-e-) s. f., g.-d. art. închirierii; pl. închirieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
închiriere s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. închirierii; pl. închirieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
închiria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. închiriez (desp. -ri-ez), 3 închiriază, 1 pl. închiriem; conj. prez. 1 sg. să închiriez, 3 să închirieze; ger. închiriind (desp. -ri-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
închiria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 închiriază, 1 pl. închiriem (-ri-em); conj. prez. 3 să închirieze; ger. închiriind (-ri-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
închiria vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. închiriez, 3 sg. și pl. închiriază, 1 pl. închiriem (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. închirieze; ger. închiriind (sil. -ri-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
închiria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. închiriază, 1 pl. închiriem, ger. închiriind)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
închiriez, -riază 3, -riam 1 imp., -riere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCHIRIERE s. locație, (înv. și reg.) năimeală. (~ unei camere, a unei nave.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCHIRIERE s. locație, (înv. și reg.) năimeală. (~ unei camere, a unei nave.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCHIRIA vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCHIRIA vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: în-chi-ri-e-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: în-chi-ri-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
închiriere, închirierisubstantiv feminin
-
- Împăratul văzînd cerbul... întrebă pe feciorul bucătăresei dacă-i este de vînzare... – Nu-mi este de vinzare, ci de închiriere. ISPIRESCU, L. 116. DLRLC
- 1.1. Contract de închiriere = contract în temeiul căruia o persoană plătește proprietarului o anumită sumă de bani pentru folosirea temporară a unui obiect, a unui imobil etc. DEX '09
-
etimologie:
- închiria DEX '98 DEX '09
închiria, închiriezverb
- 1. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mîine va închiria o cameră strîmtă cît să cuprindă un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. DLRLC
- Închiriase un mic apartament în strada Armașului. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. DLRLC
- Spunea că are la Pera șase case mari și că numai pe două le închiriază; în celelalte patru șade ea. BOLINTINEANU, O. 272. DLRLC
- Timp de mai mulți ani m-ai obligat să închiriez șaptesprezece case și să le părăsesc fără a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. DLRLC
-
etimologie:
- [a da sau a lua] în chirie DEX '09 DEX '98