3 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCET, ÎNCEATĂ, înceți, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.

ÎNCET, ÎNCEATĂ, înceți, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.

încet, ~ea [At: NECULCE, ap. LET. II, 374/7 / V: (îvr) cet, cea / Pl: ~eți, ~e / E: ml *qu(i)etus, -a, -um] 1 a (D. mișcări, acțiuni; îoc iute, repede) Cu viteză redusă Si: domol, lin, liniștit. 2 a (D. oameni) Care reacționează cu întârziere. 3 a Delicat. 4 a (D. timp) Care trece greu. 5 a (D. oameni) Care face ceva în ritm lent. 6 a (D. judecată, gândire) Care raționează cu greutate. 7 s (Înv) Liniște. 8 s (Înv) Vreme liniștită. 9 av Fără grabă Si: alene, pe nesimțite, potolit. 10 av (Exclamativ; îe) Încet! încet (domnule)! Nu te înfuria. 11-12 av (Îlav) ~-~ sau cu ~ul, cu ~ul, ori -ul cu ~ul, (înv) pre ~(ul), sau pren~(-), ori prin cet(ul), sau pe ~ul (Treptat și) cu mare atenție. 13-14 a, av (D. sunete, melodii etc.) (Care este) cu intensitate scăzută, abia auzit. 15 av În surdină. 16 av Cu glas coborât Si: molcom. 17 a Blând. 18 a Pașnic.

ÎNCET2, -EATĂ, înceți, -te, adj. 1. Liniștit, lin, domol. Hora e înceată. DELAVRANCEA, la TDRG. Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. EMINESCU, O. I 63. ♦ (Despre persoane și manifestările lor) Care se mișcă sau gîndește cu greutate; greoi. Era cam încet la cap și n-ar fi știut răspunde, deși un răspuns este. DUMITRIU, P. F. 22. Într-o gîndire înceată și greoaie îmi analizez simțurile. BART, S. M. 17. 2. (Despre sunete, melodii etc.) Cu o slabă sonoritate, abia auzit. Înceată, melodia părea mai mult un murmur abia înțeles al firii. MIHALE, O. 159. Numai frînturi de glasuri mai picurau ca din necunoscut, încete, rare. SADOVEANU, O. I 354. Miros, lumină și un cîntec nesfîrșit, încet, dulce... îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8.

ÎNCET1 adv. 1. (Pe lîngă verbe de mișcare, în opoziție cu repede) Fără grabă, domol, binișor, liniștit; lin, pe nesimțite. Împleticindu-se, se îndreptă încet spre casă, pășind mărunt și nesigur. BART, E. 318. Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47. Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă. EMINESCU, O. I 95. ◊ (Întărit prin repetare) Înhamă iepele, iese încet-încet la drum. CREANGĂ, P. 135. ◊ Expr. Încetul cu încetul sau încet-încet sau cu încetul = puțin cîte puțin, treptat, cu timpul. Încetul cu încetul mosafirii se risipiră. REBREANU, R. I 225. Și noapte s-a făcut iar cu încetul. ANGHEL, PR. 125. Luna... se-nalță, încet-încet. COȘBUC, P. I 48. Încet-încet nora s-a dat la brazdă. CREANGĂ, P. 7. 2. (Pe lîngă verbe ca «a vorbi», «a cînta», în opoziție cu tare, puternic) Cu glas coborît, scăzut, molcom, potolit. Spuse... încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106. Un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. Ce poezii cîntă inima-ți încet? ALECSANDRI, P. I 127. 3. (În construcții eliptice, cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare! Încet! mă doare. ♦ Fără zgomot! Și încet, dorule-ncet. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 340. – Formă gramaticală: (în expr.) încetul.

ÎNCET1 adv. 1) Fără grabă; pe îndelete; alene; agale; lin; domol. Noaptea trece ~.~ul cu ~ul (sau ~-~, cu ~ul) puțin câte puțin. 2) Fără zgomot; aproape neauzit. Vântul bate ~. 3) (cu valoare de interjecție) Atent! Cu băgare de seamă! /<lat. qu[i]etus

ÎNCET2 înceată (~ți, ~te) 1) Care se produce fără grabă; lin; domol. Scurgere înceată. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de iuțeală, de repeziciune; domol. Mișcări ~te. 3) (despre sunete, voce etc.) Care are intensitate redusă; care abia se aude; lipsit de sonoritate. Vorbă înceată. /<lat. qu[i]etus

încet a. și adv. 1. domol: cu glas blând, duios, încet EM.; 2. nu curând; încet-încet, cu timpul; 3. binișor: umblă încet [Lat. vulg. QUETUS = clasic QUIETUS]. ║ n. lipsă de repeziciune: încetul cu încetul.

încét, -ceátă adj., pl. ețĭ, ete (lat. in, în și quetus îld. quietus, liniștit, part. d. quiéscere, a liniști; it. cheto, pv. quet, fr. coi, sp. pg. quedo. V. achit, cvit, fit). Liniștit, lent: lucrare înceată. Domol, moleșit, bleg: om încet. Adv. Nu răpede: a merge, a dicta încet. Nu tare, cu voce joasă: a vorbi încet. Cu atențiune, cu mișcări lente: cu lucrurile supțirĭ trebuĭe să umbli încet. Încet-încet (˘ ˉ ˘ ˘) saŭ încetu cu încetu, pe nesimțite, lent: încetu cu încetu se face oțetu (Prov.). – În Trans. și cet. V. cu.

ÎNCETA, încetez, vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încet] – Lat. *quetare (= quietare).

ÎNCETA, încetez, vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încet] – Lat. *quetare (= quietare).

înceta1 [At: CORESI, EV. 254/6 / Pzi: ~tez, (reg) încet / E: ml *qu(i)eto, -are] 1-2 vti (D. elemente ale naturii sau fenomene; îoc a fi agitat) A se liniști. 3-4 vti (D. boli, griji, dureri etc.) A dispărea. 5-6 vti (D. persoane cuprinse de neliniște) A se calma. 7-8 vti (îf încetează!) Astâmpără-te! 9-10 vti A (se) opri dintr-o acțiune.12 vti (Îlv) A ~ din viață A muri. 13-14 vti (D. izvoare) (A fi secat sau) a seca. 15 vi (îlv) A ~ din gură A tăcea. 16 vi (Îe) A ~ de la ceva A nu mai persevera. 17-18 vti (Îe) A ~ de a vedea A-și pierde vederea. 19 vt (Rar) A întrerupe. 20-21 vti (Îvr) A (se) devaloriza. 22 vt A încetini. 23 vi (Înv) A se extenua.

ÎNCETA, încetez, vb. I. Intranz. A se opri (în cursul unei acțiuni), a nu mai continua. Ploaia încetase de cu noaptea. REBREANU, R. I 175. Muzica încetase de mult. EMINESCU, N. 47. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147. Manole-mi ofta, Din plîns Înceta. TEODORESCU, P. P. 466. ◊ Tranz. Ochii ei, două izvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. EMINESCU, N. 28. Încetează plînsul tău. ALECSANDRI, P. A. 133. Meseni, vă ospătați, Veselia nu-ncetați. TEODORESCU, P. P. 621. ♦ A dispărea, a se pierde, a nu mai exista. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel într-a veșniciei noapte pururea adîncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă. EMINESCU, O. I 133. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri, a deceda. – Prez. ind. și: încet (MACEDONSKI, O. I 239, RETEGANUL, P. I 12, ȘEZ. VI 132).

A ÎNCETA ~ez 1. intranz. A(-și) opri desfășurarea; a conteni. Uzina și-a ~at activitatea.~ din viață a muri. 2. tranz. A face să nu mai aibă loc; a conteni. Zgomotul din stradă a încetat. /<lat. quetare

încetà v. 1. a nu mai continua; 2. a se sfârși: a încetat din vieață.

1) încetéz v. intr. (d. încet). Nu maĭ continuŭ, contenesc, stîmpesc, tinchesc: ploaĭa a încetat de tot saŭ puțin. Încetez din viață, mor. V. tr. Opresc, sfîrșesc: încetez vorba, acțiunea.

2) încetéz v. tr. (d. ceată; vsl. četati sen, a se înceta). Vechĭ. Bag în ceată. V. refl. Mă bag în ceată, mă asociez. – Și încitez și încitesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încet1 adj. m., pl. înceți; f. încea, pl. încete

încet1 adj. m., pl. înceți; f. înceată, pl. încete

încet adj. m., pl. înceți; f. sg. înceată, pl. încete

încet-încet (cu încetul, treptat) adv.

înceta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încetez, 3 încetea; conj. prez. 1 sg. să încetez, 3 să înceteze

încetul (cu ~) loc. adv.[1]

  1. Definiția ar trebui eliminată, fiind dublată de cea nouă. — gall

înceta (a ~) vb., ind. prez. 3 încetea

încet-încet loc. adv.

înceta vb., ind. prez. 1 sg. încetez, 3 sg. și pl. încetează, perf. s. 1 sg. încetai; conj. prez. 3 sg. și pl. înceteze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCET adj., adv. 1. adj. v. domol. 2. adv. v. agale. 3. adj. v. greoi. 4. adv. adagio. 5. adj. coborât, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glas ~.) 6. adv. v. piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)

ÎNCET adj., adv. 1. adj. domol, lent, lin, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mișcări ~.) 2. adv. agale, alene, binișor, domol, incetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.) 3. adj. greoi, lent, moale, molatic, molîu, (înv.) târziu, zăbavnic. (Om ~ în mișcări.) 4. adv. (MUZ.) adagio, lento, rar. 5. adj. coborît, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 6. adv. (MUZ.) piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea ~.)

Încet ≠ grăbit, grabnic, iute, rapid, repede, tare, pripit

ÎNCETA vb. 1. a(-și) întrerupe, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a (se) întrerupe, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. v. opri. 4. v. întrerupe. 5. a amuți, a dispărea, a se liniști, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.) 6. a dispărea, a trece, (astăzi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~.) 7. v. sfârși. 8. a conteni, a se curma, a se opri, a se potoli, a se sfârși, a sta, a se termina, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.)

ÎNCETA vb. 1. a(-și) întrerupe, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a (se) întrerupe, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a conteni, a se întrerupe, a se opri, (Mold. și Bucov.) a stîmpi, (înv.) a pristoi. (A ~ din cîntat, din citit, cu vorba.) 4. a se curma, a se întrerupe, a se opri, (fig.) a se frînge. (Cîntecul a ~ brusc.) 5. a amuți, a dispărea, a se liniști, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.) 6. a dispărea, a trece, (astăzi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~.) 7. a pieri, a se sfîrși. (Fericirea lui a ~.) 8. a conteni, a se curma, a se opri, a se potoli, a se sfîrși, a sta, a se termina, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încet (înceată), adj.1. Lent, lin. – 2. (Adv.) Fără grabă, domol, binișor. – 3. (Adv.) Cu glas coborît, molcom. – Var. cet. Mr. înțet. Lat. quetus, în loc de quietus (Pușcariu 813; Densusianu, Hlr., 89; Candrea-Dens., 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism, cf. Meyer-Lübke, Ital., 16), cf. alb. kjet, it. chetto (v. it. cetto), prov. quet, fr. coi, sp., port. quedo; pentru comp. cu în-, cf. împrejur, înainte, etc. – Der. înceta, vb. (a se opri, a face o pauză, a domoli; a fi eliberat din funcție; a termina; a dispărea; a scădea, a se micșora), der. intern, sau din lat. quetãre (Pușcariu 814; Candrea-Dens., 845; DAR); neîncetat, adv. (fără întrerupere, în mod continuu); încetini, vb. (a slăbi, a opri, a face mai lent); încetineală, s. f. (lipsă de iuțeală); încetinitor, s. n. (care micșorează viteza); încetinel (var. încetișor), adv. (agale; ușurel).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHI VA PIANO, VA SANO (it.) cine merge încet, merge sigur – Expresia este echivalentă cu cea românească: „Cine merge încet, departe ajunge”.

Chi va piano, va sano – (ital. „Cine merge încet, merge sănătos”, adică sigur) – E numai prima jumătate a unui foarte des folosit proverb italian, cealaltă parte întrebuințîndu-se mai rar: e chi va sano, va lontano (și cine merge sigur, ajunge departe). „Ce astăzi nu-i gata pe mîine s-o-mplini – / Cu-ncetul se face oțetul / Chi va piano, va sano...” (H. Heine, poemul Germania – o poveste de iarnă, cap. XV, v. 77-79). Aceeași idee a pasului bine măsurat o găsim exprimată în multe graiuri. Francezii, dintr-un vers al lui Racine din piesa Les plaideurs (act. I, sc. 1), au făcut zicătoarea: Qui veut voyager loin, ménage sa monture (Cine vrea să călătorească departe, își cruță animalul). Germanii spun: „Langsam, aber sicher” (încet, dar sigur), iar noi spunem: „Încet, încet, departe ajungi”. FOL.

Et le combat cessa faute de combattants (fr. „Și lupta încetă din lipsă de combatanți”) – Corneille, Cidul (act. IV, sc. 3). Viteazul spaniol Rodriguez (Cidul), povestind regelui cum în bătălia sa cu maurii i-a secerat pe toți, termină cu versul de mai sus. Deși extras dintr-o tragedie, citatul e folosit mai totdeauna cu o nuanță comică, zeflemistă. De pildă, reterindu-ne la o dezbatere care se termină repede din lipsă de vorbitori, putem utiliza versul de mai sus: „Et le combat cessa faute de combattants!”. LIT.

Festina lente (lat. „Grăbește-te încet”) – Istoricul latin Suetoniu, care a scris Viețile celor 12 cezari, povestește, făcînd portretul lui Augustus (cap. 25), că acest împărat era de părere că nimic nu-i mai puțin recomandabil pentru un cap de oștire decît graba. De aceea deseori spunea: „σπεῦδε βραδέως” (cuvintele sînt citate de Suetoniu în grecește, căci „pătura de sus” din imperiul roman strecura în vorbire expresii din vechii elini). Multe popoare și-au însușit ideea și au tălmăcit-o în limba lor. Francezii folosesc un vers celebru din Boileau: „Hâtez-vous lentement”. Germanii: „Eile mit Weile” ș.a.m.d. Se apropie de vorba noastră: „graba strică treaba”. Gala Galaction, în Profir și Policarp, a utilizat expresia ca un corectiv la Carpe diem. Policarp: Atunci grăbește-te, Profire. Carpe diem, cum a zis meșterul ăla de Orațiu. Profir: Da, mă, a mai venit unul după el, mai încoace, și a spus: Hâtez-vous lentement. IST.

Hâtez-vous lentement (fr. „Grăbește-te încet) versul 171 din Arta poetică a lui Boileau (cîntul I). Se referă la munca scriitorului: ”Grăbește-te cu-ncetul curajul să nu-l pierzi, De zece ori poemul mereu să-l cizelezi." (Vezi: Festina lente). LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da sonorul mai încet expr. a coborî tonul, a vorbi mai încet.

Intrare: încet (adj.)
încet1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A37)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încet
  • ‑ncet
  • încetul
  • încetu‑
  • ‑ncetul
  • ‑ncetu‑
  • încea
  • ‑ncea
  • înceata
  • ‑nceata
plural
  • înceți
  • ‑nceți
  • înceții
  • ‑nceții
  • încete
  • ‑ncete
  • încetele
  • ‑ncetele
genitiv-dativ singular
  • încet
  • ‑ncet
  • încetului
  • ‑ncetului
  • încete
  • ‑ncete
  • încetei
  • ‑ncetei
plural
  • înceți
  • ‑nceți
  • înceților
  • ‑nceților
  • încete
  • ‑ncete
  • încetelor
  • ‑ncetelor
vocativ singular
plural
Intrare: încet (adv.)
încet2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • încet
  • ‑ncet
încet-încet locuțiune adverbială
compus
Surse flexiune: DOR
  • încet-încet
  • ‑ncet-încet
Intrare: înceta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetare
  • ‑ncetare
  • încetat
  • ‑ncetat
  • încetatu‑
  • ‑ncetatu‑
  • încetând
  • ‑ncetând
  • încetându‑
  • ‑ncetându‑
singular plural
  • încetea
  • ‑ncetea
  • încetați
  • ‑ncetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încetez
  • ‑ncetez
(să)
  • încetez
  • ‑ncetez
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (tu)
  • încetezi
  • ‑ncetezi
(să)
  • încetezi
  • ‑ncetezi
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetași
  • ‑ncetași
  • încetaseși
  • ‑ncetaseși
a III-a (el, ea)
  • încetea
  • ‑ncetea
(să)
  • înceteze
  • ‑nceteze
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetă
  • ‑ncetă
  • încetase
  • ‑ncetase
plural I (noi)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
(să)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetarăm
  • ‑ncetarăm
  • încetaserăm
  • ‑ncetaserăm
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (voi)
  • încetați
  • ‑ncetați
(să)
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetarăți
  • ‑ncetarăți
  • încetaserăți
  • ‑ncetaserăți
  • încetaseți
  • ‑ncetaseți
a III-a (ei, ele)
  • încetea
  • ‑ncetea
(să)
  • înceteze
  • ‑nceteze
  • încetau
  • ‑ncetau
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetaseră
  • ‑ncetaseră
verb (VT50)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetare
  • ‑ncetare
  • încetat
  • ‑ncetat
  • încetatu‑
  • ‑ncetatu‑
  • încetând
  • ‑ncetând
  • încetându‑
  • ‑ncetându‑
singular plural
  • încea
  • ‑ncea
  • încetați
  • ‑ncetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încet
  • ‑ncet
(să)
  • încet
  • ‑ncet
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (tu)
  • înceți
  • ‑nceți
(să)
  • înceți
  • ‑nceți
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetași
  • ‑ncetași
  • încetaseși
  • ‑ncetaseși
a III-a (el, ea)
  • încea
  • ‑ncea
(să)
  • încete
  • ‑ncete
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetă
  • ‑ncetă
  • încetase
  • ‑ncetase
plural I (noi)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
(să)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetarăm
  • ‑ncetarăm
  • încetaserăm
  • ‑ncetaserăm
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (voi)
  • încetați
  • ‑ncetați
(să)
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetarăți
  • ‑ncetarăți
  • încetaserăți
  • ‑ncetaserăți
  • încetaseți
  • ‑ncetaseți
a III-a (ei, ele)
  • încea
  • ‑ncea
(să)
  • încete
  • ‑ncete
  • încetau
  • ‑ncetau
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetaseră
  • ‑ncetaseră
ceta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încet, înceaadjectiv

  • 1. Fără viteză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hora e înceată. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. EMINESCU, O. I 63. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: greoi
      • format_quote Era cam încet la cap și n-ar fi știut răspunde, deși un răspuns este. DUMITRIU, P. F. 22. DLRLC
      • format_quote Într-o gîndire înceată și greoaie îmi analizez simțurile. BART, S. M. 17. DLRLC
  • 2. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înceată, melodia părea mai mult un murmur abia înțeles al firii. MIHALE, O. 159. DLRLC
    • format_quote Numai frînturi de glasuri mai picurau ca din necunoscut, încete, rare. SADOVEANU, O. I 354. DLRLC
    • format_quote Miros, lumină și un cîntec nesfîrșit, încet, dulce... îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8. DLRLC
etimologie:

încetadverb

  • 1. Fără grabă; pe nesimțite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Împleticindu-se, se îndreptă încet spre casă, pășind mărunt și nesigur. BART, E. 318. DLRLC
    • format_quote Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
    • format_quote Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă. EMINESCU, O. I 95. DLRLC
    • format_quote repetat Înhamă iepele, iese încet-încet la drum. CREANGĂ, P. 135. DLRLC
    • 1.1. (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Încet! mă doare. DLRLC
      • format_quote Și încet, dorule-ncet. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 340. DLRLC
    • chat_bubble (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, cu timpul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: treptat
      • format_quote Încetul cu încetul mosafirii se risipiră. REBREANU, R. I 225. DLRLC
      • format_quote Și noapte s-a făcut iar cu încetul. ANGHEL, PR. 125. DLRLC
      • format_quote Luna... se-nalță, încet-încet. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
      • format_quote Încet-încet nora s-a dat la brazdă. CREANGĂ, P. 7. DLRLC
  • 2. Cu glas coborât; molcom, potolit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spuse... încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106. DLRLC
    • format_quote Un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • format_quote Ce poezii cîntă inima-ți încet? ALECSANDRI, P. I 127. DLRLC
  • comentariu expresie Formă gramaticală: încetul. DLRLC
etimologie:

înceta, încetezverb

  • 1. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: conteni opri antonime: continua
    • format_quote Ploaia încetase de cu noaptea. REBREANU, R. I 175. DLRLC
    • format_quote Muzica încetase de mult. EMINESCU, N. 47. DLRLC
    • format_quote Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147. DLRLC
    • format_quote Manole-mi ofta, Din plîns Înceta. TEODORESCU, P. P. 466. DLRLC
    • format_quote Ochii ei, două izvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. EMINESCU, N. 28. DLRLC
    • format_quote Încetează plînsul tău. ALECSANDRI, P. A. 133. DLRLC
    • format_quote Meseni, vă ospătați, Veselia nu-ncetați. TEODORESCU, P. P. 621. DLRLC
    • 1.1. A se pierde, a nu mai exista. DLRLC
      sinonime: dispărea
      • format_quote Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel într-a veșniciei noapte pururea adîncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă. EMINESCU, O. I 133. DLRLC
      • chat_bubble A înceta din viață = deceda, muri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.