3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCASTRA, încastrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. – Din fr. encastrer.

încastra vt [At: DA ms / V: (rar) in~ / Pzi: ~rez / E: fr encastrer, it încastrare] 1 (Teh) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. 2 (Aht) A fixa capetele unei grinzi în cuibul alteia.

ÎNCASTRA, încastrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. – Din fr. encastrer.[1]

  1. Var. incastra (după definiția din DN) — LauraGellner

ÎNCASTRA, încastrez, vb. I. Tranz. A înțepeni un corp în altul. ♦ A realiza între două corpuri o legătură care să împiedice orice mișcare relativă a lor.

ÎNCASTRA vb. I. tr. A înțepeni, a lega fix două corpuri (îmbucîndu-le unul în altul, în falțuri etc.) în așa fel încît să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație a lor. [Var. incastra vb. I. / < fr. encastrer, cf. it. incastrare].

ÎNCASTRA vb. tr. a înțepeni, a lega fix două corpuri în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație. (< fr. encastrer)

A ÎNCASTRA ~ez tranz. tehn. (corpuri, elemente ale unui corp etc.) A fixa printr-o legătură pentru a împiedica mișcarea relativă. [Sil. -cas-tra] /<fr. encastrer[1]

  1. Var. incastra (după definiția din DN) — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încastra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încastrez, 3 încastrea; conj. prez. 1 sg. să încastrez, 3 să încastreze

încastra (a ~) vb., ind. prez. 3 încastrea

încastra vb., ind. prez. 1 sg. încastrez, 3 sg. și pl. încastrea[1]

  1. Var. incastra (după definiția din DN) — LauraGellner
Intrare: incastrat
incastrat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incastrat
  • incastratul
  • incastratu‑
  • incastra
  • incastrata
plural
  • incastrați
  • incastrații
  • incastrate
  • incastratele
genitiv-dativ singular
  • incastrat
  • incastratului
  • incastrate
  • incastratei
plural
  • incastrați
  • incastraților
  • incastrate
  • incastratelor
vocativ singular
plural
Intrare: încastra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încastra
  • ‑ncastra
  • încastrare
  • ‑ncastrare
  • încastrat
  • ‑ncastrat
  • încastratu‑
  • ‑ncastratu‑
  • încastrând
  • ‑ncastrând
  • încastrându‑
  • ‑ncastrându‑
singular plural
  • încastrea
  • ‑ncastrea
  • încastrați
  • ‑ncastrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încastrez
  • ‑ncastrez
(să)
  • încastrez
  • ‑ncastrez
  • încastram
  • ‑ncastram
  • încastrai
  • ‑ncastrai
  • încastrasem
  • ‑ncastrasem
a II-a (tu)
  • încastrezi
  • ‑ncastrezi
(să)
  • încastrezi
  • ‑ncastrezi
  • încastrai
  • ‑ncastrai
  • încastrași
  • ‑ncastrași
  • încastraseși
  • ‑ncastraseși
a III-a (el, ea)
  • încastrea
  • ‑ncastrea
(să)
  • încastreze
  • ‑ncastreze
  • încastra
  • ‑ncastra
  • încastră
  • ‑ncastră
  • încastrase
  • ‑ncastrase
plural I (noi)
  • încastrăm
  • ‑ncastrăm
(să)
  • încastrăm
  • ‑ncastrăm
  • încastram
  • ‑ncastram
  • încastrarăm
  • ‑ncastrarăm
  • încastraserăm
  • ‑ncastraserăm
  • încastrasem
  • ‑ncastrasem
a II-a (voi)
  • încastrați
  • ‑ncastrați
(să)
  • încastrați
  • ‑ncastrați
  • încastrați
  • ‑ncastrați
  • încastrarăți
  • ‑ncastrarăți
  • încastraserăți
  • ‑ncastraserăți
  • încastraseți
  • ‑ncastraseți
a III-a (ei, ele)
  • încastrea
  • ‑ncastrea
(să)
  • încastreze
  • ‑ncastreze
  • încastrau
  • ‑ncastrau
  • încastra
  • ‑ncastra
  • încastraseră
  • ‑ncastraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incastra
  • incastrare
  • incastrat
  • incastratu‑
  • incastrând
  • incastrându‑
singular plural
  • incastrea
  • incastrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incastrez
(să)
  • incastrez
  • incastram
  • incastrai
  • incastrasem
a II-a (tu)
  • incastrezi
(să)
  • incastrezi
  • incastrai
  • incastrași
  • incastraseși
a III-a (el, ea)
  • incastrea
(să)
  • incastreze
  • incastra
  • incastră
  • incastrase
plural I (noi)
  • incastrăm
(să)
  • incastrăm
  • incastram
  • incastrarăm
  • incastraserăm
  • incastrasem
a II-a (voi)
  • incastrați
(să)
  • incastrați
  • incastrați
  • incastrarăți
  • incastraserăți
  • incastraseți
a III-a (ei, ele)
  • incastrea
(să)
  • incastreze
  • incastrau
  • incastra
  • incastraseră
Intrare: încastrat
încastrat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încastrat
  • ‑ncastrat
  • încastratul
  • încastratu‑
  • ‑ncastratul
  • ‑ncastratu‑
  • încastra
  • ‑ncastra
  • încastrata
  • ‑ncastrata
plural
  • încastrați
  • ‑ncastrați
  • încastrații
  • ‑ncastrații
  • încastrate
  • ‑ncastrate
  • încastratele
  • ‑ncastratele
genitiv-dativ singular
  • încastrat
  • ‑ncastrat
  • încastratului
  • ‑ncastratului
  • încastrate
  • ‑ncastrate
  • încastratei
  • ‑ncastratei
plural
  • încastrați
  • ‑ncastrați
  • încastraților
  • ‑ncastraților
  • încastrate
  • ‑ncastrate
  • încastratelor
  • ‑ncastratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încastra, încastrezverb

  • 1. tehnică A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mișcarea lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.