INCAPACITATE s. f. Lipsă de capacitate, imposibilitate de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situație a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité.

incapacitate sf [At: HAMANGIU, C. C. 98 / Pl: ~tăți / E: fr incapacité] 1 Lipsă a uneia sau a mai multor capacități. 2 Neputință de a face ceva. 3 (Pex) Nepricepere. 4 (Jur; spc) Situație în care se află cineva care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi.

INCAPACITATE s. f. Lipsă de capacitate, neputință de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situație a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité.

INCAPACITATE s. f. Lipsă de capacitate, neputință de a face ceva; p. ext. lipsă de aptitudini, de pregătire, de îndemînare; nepricepere, nedestoinicie. Înfățișînd în roman pe unul din nobilii cei mai buni, Turgheniev pare a-și fi propus a arăta incapacitatea aristocraților ca pătură socială conducătoare. SADOVEANU, E. 239. ◊ Incapacitate de muncă = neputința de a munci (din cauza unei boli sau a unui accident). Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37. ♦ (Jur.) Starea unei persoane care nu are capacitatea legală de a-și asuma sau a exercita (fără încuviințare) anumite drepturi sau obligații.

INCAPACITATE s.f. Lipsă de capacitate, neputința de a face ceva; (p. ext.) nepregătire, nepricepere. ♦ Situația celui incapabil. [Cf. fr. incapacité].

INCAPACITATE s. f. lipsă de capacitate, de pricepere, de competență; (p. ext.) nepregătire; stângăcie. (< fr. incapacité)

INCAPACITATE f. 1) Lipsă de capacitate; inaptitudine. 2) Neputință de a se folosi de unele drepturi legale. [G.-D. incapacității] /<fr. incapacité

incapacitate f. 1. lipsă de capacitate; 2. starea unei persoane pe care legea o privează de unele drepturi.

*incapacitáte f. (d. capacitate; fr. -acité. Lipsă de capacitate, prostie. Jur. Starea uneĭ persoane lipsite de oare-care drepturĭ.

incapacitate s. f., g.-d. art. incapacității

incapacitate s. f., g.-d. art. incapacității

incapacitate s. f., g.-d. art. incapacității

INCAPACITATE s. 1. v. inaptitudine. 2. v. neputință. 3. neputință, slăbiciune, (rar) impotență, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioșetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetență, necompetență, nepregătire, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)

INCAPACITATE s. 1. inaptitudine. (~ cuiva pentru...) 2. neputință. (~ de a face ceva.) 3. neputință, slăbiciune, (rar) impotență, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioșetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav.) 4. incompetență, necompetență, nepregătire, nepricepere, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.)

Incapacitate ≠ capacitate