încînéz v. tr. (d. cîne). Vechĭ. Supăr, înfuriĭ. Azĭ. Vest. încîinéz, îndărătnicesc, înfuriĭ.

Alnus incana (L.) Moench, « Anin alb ». Specie care înflorește în febr. înainte de înfrunzire. Conulețe pînă la 10 mm, dispuse pînă la 8 în ciorchine. Fruct, samară pentagonală, aripată. Tulpină pînă la 22 m, cu scoarță netedă, cenușie, lucioasă. Lujeri și muguri păroși, nelipicioși. Frunze (pînă la 10. perechi de nervuri, late-ovat-eliptice, lungi pînă la 10 cm, vîrf acut, baza rotunjită sau cordată) verzi-cenușii-închis pe față, pe dos albe-cenușii-pubescente.

Caryopteris incana (Thunb.) Miq. (syn. C. mastacanthus Schau.; C. sinensis Dipp.). Specie care înflorește toamna. Flori albastre-violet, în umbelă, în axa frunzelor, spre vîrf. Frunze (cca 6,5 cm lungime) ovate, lunguieț-ovate, cu partea inferioară gri-pîsloasă, vîrf ascuțit sau bont, verde-mat, eu cca 3 perechi de dinți. Ramuri gri-pîsloase la tinerețe, ca și tulpina, tufă înaltă de cca 1 m.

Matthiola incana (L.) R. Br. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori (petale invers-ovate, stigmat gros) albe, galbene, roz, roșii-violete, albastre, parfumate, deseori învoite, în raceme terminale. Frunze alterne, pierdute în pețiol, întregi, îngust-lanceolate, mai rar obovate, acoperite cu peri lînoși. Plantă erbacee, suriu-păroasă, lemnoasă la bază (cca 20-75 cm înălțime), tulpini erecte, spre vîrf ramificate. Rădăcină pivotantă și puțin fibroasă.

Peperomia incana (Haw.) Hook. Specie cu frunze aproape rotunde, păroase. Tulpină dreaptă cu numeroși perișori albi.

Veronica incana L. Specie care înflorește vara. Flori mici, albastre, sepale liniare cu vîrf bont, ondulate, dispuse în ciorchine dens, în formă de spic ascuțit, la capătul unui peduncul erect, rigid, înfrunzit, cu frunze opuse. Frunze radicale, lat-lanceolate, fin-crenate, așezate într-o rozetă. Plantă erbacee, înaltă de 0,50 m, argintie sau gri-pîsloasă.