INAVUÁBIL, -Ă, inavuabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi mărturisit; p. ext. rușinos, nedemn. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. inavouable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INAVUÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi mărturisit; de nemărturisit. 2) Care constituie o rușine; rușinos; nedemn. [Sil. in-a-vu-a-] /<fr. inavouable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INAVUÁBIL, -Ă adj. De nemărturisit. ♦ Rușinos, nedemn. [Pron. -vu-a-. / < fr. inavouable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INAVUÁBIL, -Ă adj. de nemărturisit. ◊ rușinos, nedemn. (< fr. inavouable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Inavuabil ≠ avuabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inavuábil adj. m. (sil. mf. in-) avuabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink