INÁRIȚĂ, inarițe, s. f. Numele a două plante erbacee acvatice, asemănătoare cu inul2 cu florile verzui; țintar (2) (Najas minor și marina). – In2 + suf. -ariță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee acvatică, asemănătoare cu inul, cu flori verzui. /in + suf. ~ariță
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ináriță s. f., g.-d. art. ináriței; pl. inárițe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ináriță f., pl. e (d. in). Ilf. O buruĭană care crește supt [!] apă pin [!] lacurĭ și bălțĭ maĭ micĭ (nájas minor). V. inăriță.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink