INALIENÁBIL, -Ă, inalienabili, -e, adj. (Despre drepturi, bunuri) Care, potrivit legii sau voinței părților, nu poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

INALIENÁBIL ~ă (~i, ~e) jur. (despre bunuri materiale, drepturi) Care nu poate fi înstrăinat, vândut. [Sil. in-a-li-e-] /<fr. inaliénable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INALIENÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate înstrăina. [Pron. -li-e-. / cf. fr. inaliénable, it. inalienabile].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INALIENÁBIL, -Ă adj. (despre bunuri, proprietăți, drepturi) care nu poate fi înstrăinat. (< fr. inaliénable, lat. inalienabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Inalienabil ≠ alienabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inalienábil adj. m. (sil. mf. in-) alienabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inalienábil, -ă adj. (d. alienabil; fr. -able). Care nu se poate aliena (vinde saŭ da).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink