INADVERTENȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție; (concr.) greșeală comisă din neatenție. ♦ Nepotrivire. – Din fr. inadvertance.

inadvertent, ~ă sf [At: DN³ / Pl: ~nți, ~e / E: fr inadvertant] (Liv) 1 Lipsit de atenție (1) Si: distrat. 2 Care nu se potrivește.

inadvertență sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 104, 5/3 / Pl: ~țe / E: fr inadvertance] 1 Lipsă de atenție. 2 (Ccr) Greșeală făcută din neatenție.

INADVERTENȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție; (concr.) greșeală făcută din neatenție. ♦ Nepotrivire, neconcordanță. – Din fr. inadvertance.

INADVERTENȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție, nebăgare de seamă, scăpare din vedere; (concretizat) greșeală făcută din nebăgare de seamă.

INADVERTENT, -Ă adj. Nepotrivit, neatent, distrat. [Cf. fr. inadvertant].

INADVERTENȚĂ s.f. Greșeală din neatenție; nepotrivire; neatenție. [Cf. fr. inadvertance, it. inavvertenza, cf. lat. inadvertentia].

INADVERTENT, -Ă adj. nepotrivit, care nu se potrivește; greșit. (< fr. inadvertant)

INADVERTENȚĂ s. f. greșeală din neatenție. (< fr. inadvertance, lat. inadvertentia)

INADVERTENȚĂ ~e f. 1) Greșeală comisă din neatenție. ◊ Prin ~ din neatenție. 2) Lipsă de concordanță; neconcordanță; nepotrivire. /<fr. inadvertance, lat. inadvertentia

*inadverténță f., pl. e (mlat. inadvertentia, d. lat. advertere, a observa, a da atențiune). Lipsă de atențiune. Acțiune făcută fără atențiune.

inadvertență (desp. i-nad-/in-ad-) s. f., g.-d. art. inadvertenței; pl. inadvertențe

!inadvertență (i-nad-/in-ad-) s. f., g.-d. art. inadvertenței; pl. inadvertențe

inadvertent adj. m., pl. inadvertenți; f. sg. inadvertentă, pl. inadvertente

inadvertență s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inadvertenței; pl. inadvertențe

INADVERTENȚĂ s. v. neatenție.

INADVERTENȚĂ s. scăpare, omisiune. (Textul conține unele ~.)

INADVERTENȚĂ s. scăpare. (Textul conține unele ~.)

inadvertență s. v. NEATENȚIE.