imunoterapie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr immunothérapie] 1-2 (Metodă de) tratament care constă în administrarea de seruri și vaccinuri care conțin anticorpi specifici bolii respective.

IMUNOTERAPIE s.f. (Med.) Metodă de tratament constînd în administrarea de seruri și vaccinuri care conțin antigeni sau anticorpi specifici bolii respective. [Gen. -iei. / < fr. immunothérapie].

IMUNOTERAPIE s. f. tratament în administrarea de seruri și vaccinuri care conțin antigeni sau anticorpi specifici bolii respective. (< fr. immunothéraphie)

imunoterapie s. f. (med.) Administrare preventivă de seruri specifice ◊ „Imunoterapia cancerului tinde să lămurească de ce organismul [...] «tolerează» țesutul canceros.” Sc. 9 II 63 p. 4 (din fr. immunothérapie; cf. engl. imunoradiotherapy; PR 1952, DMC 1966, BD 1968; DEX, DN3)

IMUNOTERAPIE f. med. Metodă terapeutică care constă în folosirea unor preparate imunizatoare (seruri, vaccinuri) în tratamentul bolilor infecțioase. [G.-D. imunoterapiei] /<fr. immunothérapie

imunoterapie s. f., art. imunoterapia, g.-d. imunoterapii, art. imunoterapiei

imunoterapie s. f., art. imunoterapia, g.-d. imunoterapii, art. imunoterapiei

imunoterapie s. f., art. imunoterapia, g.-d. imunoterapii, art. imunoterapiei

IMUNO- „imun, imunitate”. ◊ L. immunis „apărat, scutit” > fr. immuno-, germ. id., engl. id., ït. id. > rom. imuno-. □ ~electroforeză (v. electro-, v. -foreză), s. f., adaptare a tehnicii electroforetice pentru imunizare; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce imunitate; ~geneză (v. -geneză), s. f., teorie asupra legilor de dezvoltare și de manifestare a rezistenței la organismele animale și vegetale; ~hematologie (v. hemato-, v. -logie₁), s. f., ramură a hematologiei care se bazează pe concepția că o serie de hemopatii rezultă din acțiunea unor factori imunologici; ~hemoliză (v. hemo-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a hematiilor sub acțiunea anticorpilor antieritrocitari corespunzători; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază fenomenele de imunitate; ~osmoforeză (v. osmo-₂, v. -foreză), s. f., metodă rapidă pentru identificarea virusurilor prin reacții simulate de serologie și de electroforeză; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., studiu al reacțiilor morbide provocate de apariția unui antigen în organism; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament preventiv prin administrarea de seruri sau vaccinuri care conțin anticorpi sau antigeni.