imunoelectroforeză sf [At: DEX-S / P: ~no-e~ / Pl: ~ze / E: eg immunoelectrophoresis] (Med) Adaptare a tehnicii electroforetice la studiile imunochimice.

IMUNOELECTROFOREZĂ s. f. adaptarea tehnicii electroforetice în scopul imunizării. (< fr. immunoélectrophorèse)

imunoelectroforeză s. f. 1964 (med.) Adaptarea tehnicii electroforetice pentru imunizare v. imunodifuzie (din engl. immunoelectrophoresis; BD 1969; DM; DEX-S)

IMUNO- „imun, imunitate”. ◊ L. immunis „apărat, scutit” > fr. immuno-, germ. id., engl. id., ït. id. > rom. imuno-. □ ~electroforeză (v. electro-, v. -foreză), s. f., adaptare a tehnicii electroforetice pentru imunizare; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce imunitate; ~geneză (v. -geneză), s. f., teorie asupra legilor de dezvoltare și de manifestare a rezistenței la organismele animale și vegetale; ~hematologie (v. hemato-, v. -logie₁), s. f., ramură a hematologiei care se bazează pe concepția că o serie de hemopatii rezultă din acțiunea unor factori imunologici; ~hemoliză (v. hemo-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a hematiilor sub acțiunea anticorpilor antieritrocitari corespunzători; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază fenomenele de imunitate; ~osmoforeză (v. osmo-₂, v. -foreză), s. f., metodă rapidă pentru identificarea virusurilor prin reacții simulate de serologie și de electroforeză; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., studiu al reacțiilor morbide provocate de apariția unui antigen în organism; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament preventiv prin administrarea de seruri sau vaccinuri care conțin anticorpi sau antigeni.