IMUNOCHIMIE s. f. Ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul naturii chimice a imunității în vederea preparării de vaccinuri și seruri purificate. – Din fr. immunochimie. Cf. engl. immunochemistry.

imunochimie sf [At: DN³ / Pl: (rar) ~ii / E: fr immunochimie, cf eg immunochemistry] Domeniu interdisciplinar care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene ale plantelor și animalelor capabile să participe la procesele imunitare.

IMUNOCHIMIE s. f. Domeniu interdisciplinar care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene ale plantelor și animalelor capabile să participe la procesele imunitare. – Din fr. immunochimie. Cf. engl. immunochemistry.

IMUNOCHIMIE s.f. Disciplină care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene care dau imunitatea. [Gen. -iei. / < fr. immunochimie].

IMUNOCHIMIE s. f. disciplină care studiază factorii chimici ai imunității. (< fr. immunochimie)

imunochimie s. f. 1964 (chim.) Disciplina care studiază imunizarea prin metode chimice v. autoimun, imunologie, interdisciplinaritate (din fr. immunochimie; PR 1959, DMC; DC; DN3, DEX-S)

imunochimie s. f., art. imunochimia, g.-d. imunochimii, art. imunochimiei

imunochimie s. f., art. imunochimia, g.-d. imunochimii, art. imunochimiei

imunochimie s. f., art. imunochimia, g.-d. imunochimii, art. imunochimiei