IMUÁBIL, -Ă, imuabili, -e, adj. Care rămâne veșnic același, care nu se schimbă; permanent, constant, imutabil. [Pr.: -mu-a-] – Din fr. immuable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMUÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu se schimbă niciodată; permanent; constant; neschimbător. [Sil. -mu-a-] /<fr. immuable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMUÁBIL, -Ă adj. Neschimbător, permanent același; imutabil. [Pron. -mu-a-. / < fr. immuable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMUÁBIL, -Ă adj. care nu se schimbă niciodată; constant, permanent, etern; imutabil. (< fr. immuable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMUÁBIL adj. v. constant, invariabil, neschimbător, permanent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Imuabil ≠ muabil, instabil, labil, schimbător, neconstant, nestabil, nestatornic, variabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imuábil adj. m. (sil. -mu-a-), pl. imuábili; f. sg. imuábilă, pl. imuábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink