IMPUTAȚIÚNE s.f. v. imputație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

imputațiúne f. (lat. im-putátio, -ónis). Acțiunea de a imputa. Reproș fundat orĭ nu. Acțiunea de a aplica exact o cheltuĭală în capitulu [!] bugetuluĭ care ar trebui s´o suporte regular: falsele imputațiunĭ constitue [!] viramente. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink