opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

IMPURIFICARE, impurificări, s. f. (Rar) Acțiunea de a impurifica. – V. impurifica.

IMPURIFICARE, impurificări, s. f. (Rar) Acțiunea de a impurifica. – V. impurifica.

impurificare sf [At: DN3 / Pl: ~cări / E: impurifica] 1 (Rar) Murdărire. 2 Poluare. 3 (Chm) Amestecare cu altă substanță lipsită de valoare sau care nu este utilă Si: impurificat1 (3).

IMPURIFICARE s.f. Acțiunea de a impurifica și rezultatul ei. [< impurifica].

IMPURIFICA, impurific, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua. – Im2- + purifica.

IMPURIFICA, impurific, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua. – Im2- + purifica.

impurifica vt [At: DN3 / Pzi: impurific / E: im3- + purifica] (Rar) 1 A murdări. 2 A polua.

IMPURIFICA vb. I. tr. A schimba compoziția normală a unui mediu sau a unui produs prin adăugarea de substanțe vătămătoare; a face impur, a strica. [Et. incertă].

IMPURIFICA vb. tr. a schimba compoziția normală a unui mediu, a unui produs prin adăugarea de substanțe dăunătoare; a polua. (< impur + – ifica)

A IMPURIFICA impurific tranz. (un mediu, un produs etc.) A schimba compoziția naturală prin adăugarea unei substanțe vătămătoare. /<in- + a purifica

Ortografice DOOM

impurificare s. f., pl. impurificări

impurifica vb., ind. prez. 1 sg. impurific, 3 sg. și pl. impurifică

Intrare: impurificare
impurificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impurificare
  • impurificarea
plural
  • impurificări
  • impurificările
genitiv-dativ singular
  • impurificări
  • impurificării
plural
  • impurificări
  • impurificărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: impurifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impurifica
  • impurificare
  • impurificat
  • impurificatu‑
  • impurificând
  • impurificându‑
 singular plural
  • impurifică
  • impurificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impurific
 (să)
  • impurific
  • impurificam
  • impurificai
  • impurificasem
a II-a (tu)
  • impurifici
 (să)
  • impurifici
  • impurificai
  • impurificași
  • impurificaseși
a III-a (el, ea)
  • impurifică
 (să)
  • impurifice
  • impurifica
  • impurifică
  • impurificase
plural I (noi)
  • impurificăm
 (să)
  • impurificăm
  • impurificam
  • impurificarăm
  • impurificaserăm
  • impurificasem
a II-a (voi)
  • impurificați
 (să)
  • impurificați
  • impurificați
  • impurificarăți
  • impurificaserăți
  • impurificaseți
a III-a (ei, ele)
  • impurifică
 (să)
  • impurifice
  • impurificau
  • impurificară
  • impurificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impurificare, impurificărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a impurifica. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi impurifica DEX '09 DEX '98 DN

impurifica, impurificverb

etimologie:
  • Im- + purifica DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.