IMPURIFICÁRE, impurificări, s. f. (Rar) Acțiunea de a impurifica. – V. impurifica.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPURIFICÁRE s.f. Acțiunea de a impurifica și rezultatul ei. [< impurifica].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
impurificáre s. f., pl. impurificări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPURIFICÁ, impurífic, vb. I. Tranz. (Rar) A murdări; a polua. – Im2- + purifica.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A IMPURIFICÁ impurífic tranz. (un mediu, un produs etc.) A schimba compoziția naturală prin adăugarea unei substanțe vătămătoare. /<in- + a purifica
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPURIFICÁ vb. I. tr. A schimba compoziția normală a unui mediu sau a unui produs prin adăugarea de substanțe vătămătoare; a face impur, a strica. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPURIFICÁ vb. tr. a schimba compoziția normală a unui mediu, a unui produs prin adăugarea de substanțe dăunătoare; a polua. (< impur + – ifica)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
impurificá vb., ind. prez. 1 sg. impurífic, 3 sg. și pl. impurífică
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink