IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care impune respect sau admirație datorită calităților sale (exterioare) deosebite; impozant; impresionant. /a impune + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. măreț, falnic, impozant. (< impune + -/ă/tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPUNĂTÓR adj. 1. grandios. 2. grandios, maiestos, măreț, (livr.) august. (O ceremonie ~oare.) 3. v. falnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Impunător ≠ neimpunător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

impunătór adj. m., pl. impunătóri; f. sg. și pl. impunătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*impunătór, -oare adj. Care impune, care atrage atențiunea, respectu: figură impunătoare. Care înalță sufletu: ceremonie impunătoare. Considerabil: forțe impunătoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink