IMPULSIÚNE s. f. v. impulsie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPULSIÚNE s.f. v. impulsie.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPULSIÚNE s. f. elem. impulsie.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*impulsiúne f. (lat. impúlsio, -ónis, d. im-pulsus, part. d. im-péllere, a îmboldi, a împinge. V. pro-pulsiune). Împingere, mișcare comunicată pin [!] izbire saŭ dilatare. Fig. Impuls, îndemn, îmboldire, încurajare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÚLSIE, impulsii, s. f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne s. f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÚLSIE ~i f. 1) Pornire spontană involuntară și imperioasă de a săvârși o acțiune. 2) fiz. Mișcare pe care o comunică o forță unui corp. [G.-D. impulsiei; Sil. -si-e-; Var. impulsiune] /<fr. impulsion, lat. impulsio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÚLSIE s.f. 1. Tendință cauzată de un factor psihologic, emoțional; excitație. 2. Mișcare pe care o imprimă unui corp o forță din afară. [Gen. -iei, var. impulsiune s.f. / cf. fr. impulsion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

impúlsie/impulsiúne (med.) s. f. (sil. -si-e/-si-u-), art. impúlsia (sil. -si-a)/impulsiúnea, g.-d. art. impúlsiei/impulsiúnii; pl. impúlsii/impulsiúni, art. impúlsiile (sil. -si-i-)/impulsiúnile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink