IMPUDOÁRE s. f. Lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate. – Din fr. impudeur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPUDOÁRE f. 1) Lipsă de pudoare; indecență; nerușinare. 2) Comportament impudic. [G.-D. impudorii] /<fr. impudeur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPUDOÁRE s.f. Lipsă de pudoare, de rușine; nerușinare. [Cf. fr. impudeur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPUDOÁRE s. f. lipsă de pudoare, de rușine; nerușinare. (< fr. impudeur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPUDOÁRE s. v. obscenitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

impudoáre s. f., g.-d. art. impudórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink