IMPÚDIC, -Ă, impudici, -ce, adj. Lipsit de pudoare, de rușine; nerușinat, necuviincios. – Din fr. impudique, lat. impudicus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÚDIC ~că (~ci, ~ce) Care nu este pudic; lipsit de pudoare; fără pudoare; indecent; nerușinat. /<fr. impudique, lat. impudicus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÚDIC, -Ă adj. Nerușinat, necuviincios. [Cf. fr. impudique, lat. impudicus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÚDIC, -Ă adj. lipsit de pudoare; nerușinat, indecent. (< fr. impudique, lat. impudicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÚDIC adj. 1. v. obscen. 2. v. lasciv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Impudic ≠ pudic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

impúdic adj. m., pl. impúdici: f. sg. impúdică, pl. impúdice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*impudíc, -ă adj. (lat. im-pudícus). Lipsit de castitate: om impudic. Care izbește castitatea: gesturĭ impudice. Adv. În mod impudic. – Fals impúdic. Cp. cu amic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink