IMPUDÉNT, -Ă adj. de o insolență dusă până la cinism. (< fr. impudent, lat. impudens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

impudént adj. m., pl. impudénți; f. sg. impudéntă, pl. impudénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*impudént, -ă adj. (lat. impudens, -éntis, d. pudére, a-țĭ fi rușine. V. pudoare). Nerușinat, insolent. Adv. Fără rușine, cu insolență.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink