4 definiții pentru impronunțabil
Explicative DEX
IMPRONUNȚABIL, -Ă adj. (Rar) Care nu poate fi pronunțat. [După fr. imprononçable].
IMPRONUNȚABIL, -Ă adj. care nu poate fi pronunțat. (după fr. impronunșable)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
impronunțabil, -ă adj. Care nu poate fi pronunțat, spus ◊ „[...] replica «Ce ești, nu o târfă?» se oprea totdeauna înainte de ultimul cuvânt impronunțabil.” R.lit. 31 I 85 p. 17 (după fr. imprononçable; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
impronunțabil adj. m., pl. impronunțabili; f. sg. impronunțabilă, pl. impronunțabile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: impronunțabil
impronunțabil adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
impronunțabil, impronunțabilăadjectiv
- 1. Care nu poate fi pronunțat. DN DCR2
- [...] replica «Ce ești, nu o târfă?» se oprea totdeauna înainte de ultimul cuvânt impronunțabil. R.lit. 31 I 85 p. 17. DCR2
-
etimologie:
- imprononçable DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.