IMPREGNÁ, impregnez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) îmbiba cu o substanță (lichidă) pentru a căpăta impermeabilitate, rezistență etc. – Din fr. imprégner, lat. impraegnare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IMPREGNÁ ~éz tranz. A face să se impregneze; a îmbiba. [Sil. im-preg-] /<fr. imprégner, lat. impraegnare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE IMPREGNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre materiale poroase) A se umple în întregime cu o substanță (lichidă sau gazoasă); a se îmbiba. [Sil. im-preg-] /<fr. imprégner, lat. impraegnare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPREGNÁ vb. I. tr., refl. A (se) îmbiba cu o substanță (lichidă). [Pron. -preg-na. / < fr. imprégner, cf. it. impregnare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPREGNÁ vb. tr., refl. a (se) îmbiba cu o substanță. (< fr. imprégner, lat. impregnare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPREGNÁ vb. a (se) îmbiba.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

impregná vb., ind. prez. 1 sg. impregnéz, 3 sg. și pl. impregneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*impregnéz v. tr. (mlat. im-prae-gnare, format d. lat. prae-gnatus, gestațiune, prae-gnans, care e aproape să nască, prae-gnatio, starea femeiĭ grávide, d. prae, înainte, și *gĕno, gigno, [g]nascor, nasc). Ĭmbibez, fac ca moleculele unuĭ corp să pătrundă într´altu: un burete impregnat de apă. Fig. Umplu: a impregna cu ideĭ false.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink