IMPRECATÓRIU, -IE adj. (Rar) Care are formă de imprecație. [Pron. -riu. / cf. fr. imprécatoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPRECATÓRIU, -IE adj. care are formă de imprecație. (< fr. imprécatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

imprecatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. imprecatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. imprecatórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imprecatóriŭ, -ie adj. (d. imprecațiune). Care are forma uneĭ imprecațiunĭ: formulă imprecatorie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink