3 definiții pentru imprecativ
Explicative DEX
IMPRECATIV, -Ă adj. Referitor la imprecație, cu caracter de imprecație. [Cf. it. imprecativo].
IMPRECATIV, -Ă adj. cu caracter de imprecație. (< it. imprecativo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
imprecativ adj. m., pl. imprecativi; f. sg. imprecativă, pl. imprecative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: imprecativ
imprecativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
imprecativ, imprecativăadjectiv
- 1. Referitor la imprecație, cu caracter de imprecație. DN
etimologie:
- imprecativo DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.