IMPRACTICÁBIL, -Ă, impracticabili, -e, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care nu se poate circula; stricat, desfundat. 2. Care nu poate fi pus în practică, care nu se poate aplica. – Din fr. impraticable (după practică).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPRACTICÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi pus în practică; imposibil de aplicat în practică; inaplicabil; irealizabil; nerealizabil. Proiect ~. 2) (despre drumuri, terenuri etc.) Care nu poate fi folosit (din cauza deteriorării); stricat; deteriorat. [Sil. im-prac-] /<fr. impraticable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPRACTICÁBIL, -Ă adj. 1. (Despre drumuri, terenuri) Care nu se poate folosi; desfundat, stricat. 2. Care nu poate fi pus în practică, nu se poate aplica. [Cf. fr. impraticable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPRACTICÁBIL, -Ă adj. 1. (despre drumuri, terenuri) care nu se pot folosi; desfundat. 2. care nu poate fi pus în practică. (după fr. impraticable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPRACTICÁBIL adj. desfundat, rău. (Un drum ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Impracticabil ≠ practicabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

impracticábil adj. m. practicabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*impracticábil, -ă adj. (in și practicabil). Care nu se poate face, executa: proĭect impracticabil. Pe unde nu se poate umbla: drum impracticabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink