IMPOZITÁRE, impozitări, s. f. Acțiunea de a impozita. – V. impozita.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPOZITÁRE s. (FIN.) impozare. (~ unui salariu.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
impozitáre s. f., pl. impozitări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPOZITÁ, impozitez, vb. I. Tranz. A impune (3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din impozit.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A IMPOZITÁ ~éz tranz. A supune unui impozit. /Din impozit
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPOZITÁ vb. tr. a impune (I, 2). ◊ a prevedea perceperea unui impozit. (< impozit)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPOZITÁ vb. (FIN.) a impoza. (A ~ un salariu.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
impozitá vb., ind. prez. 1 sg. impozitéz, 3 sg. și pl. impoziteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
impozitáre s.f. (fin.) Acțiunea de a impozita ◊ „În România se va trece de la 1 iulie 1993 la aplicarea taxei pe valoarea adăugată (TVA), sistem de impozitare indirectă (adică pe circulația mărfurilor) specific economiei de piață.” ◊ „22” 25/93 p. 5 (din impozita)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
impozitá vb. I (fin.) A pune impozit ◊ „Următorul pas firesc ar fi ca autoritățile să impoziteze toate activitățile infracționale aducătoare de venit.” R.l. 21 VII 94 p. 1 (din impozit)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink